TRANSPORTUL

Transportul aerian

Transportul aerian este cel mai simplu şi cel mai frecvent mod de a călători spre Egipt. Preţurile biletelor variază în funcţie de compania aeriană cu care zburaţi, durata sejurului şi destinaţia aleasă şi alegerea unui zbor direct sau cu escală.

În Egipt sunt 90 de aeroporturi, dar numai câteva dintre acesta sunt pentru trafic internaţional. Puteţi zbura direct la Cairo, Alexandria, Luxor, Asuánu, Sharm el Sheik, Hurghada, Taba şi de asemenea la Marsa Alam.

OBIECTIVE TURISTICE

VA PUTETI CAZA LA ACESTE HOTELURI MINUNATE:

CROAZIERE PE NIL

GASTRONOMIA

MANCARURI DIVERSE

Baklava egipteana

Salata mixta egipteana

BUCATARIA EGIPTEANA

Bucataria egipteana este una mediteraneana si foloseste toate verdeturile si legumele care cresc de-a lungul vaii fertile a Nilului. Egiptenii folosesc la prepararea bucatelor foarte mult chimen si coriandru, care dau o savoare specifica mancarurilor.
Egiptenii sunt considerati un popor extrem de ospitalier. In casele egiptenilor, musafirul este sfant si orice dorinta a acestuia va fi indeplinita. Din acest motiv, in cazul in care aveti ocazia sa intrati in casa unui egiptean trebuie sa fiti atenti sa nu afirmati ca va place ceva din ceea ce ii apartine, pentru ca acesta, fara sa se gandeasca un minut, va lua decizia de a va darui obiectul cu pricina. Neacceptarea cadourilor este considerata drept o adevarata ofensa pentru un egiptean. De asemenea, nici invitatia la masa nu trebuie refuzata, fiind catalogata drept o jignire suprema.
Pranzul egipteanUn pranz egiptean incepe de fiecare data cu un fel de aperitiv ce poate cuprinde masline, sambousek (ravioli fripti umpluti cu carne sau branza), fila (pachetele din foi de paste umplute cu carne sau branza), falafel (aripioare prajite) sau tursci (napi si castraveti murati). Unul din aperitivele traditionale este „ful medames“, preparat din fasole egipteana tinuta pentru mai multe ore in ulei de masline, lamaie si chimen. Dupa ce se scot deasupra boabelor se adauga usturoi, ardei iute si patrunjel. „Ful medames“ merge foarte bine alaturi de „michoteta“, o salata rustica pe baza de branza de oaie, ceapa rosie si castravete.
Painea, rotunda si moale, este servita cu aproape toate felurile de mancare, ocupand un loc important in viata egiptenilor. Aceasta este taiata adesea in doua parti pentru a fi umpluta cu salate.
Egiptenii se numara printre marii consumatori de ciorba. Ei servesc ciorba (shorba) la orice ora din zi si se serveste chiar si pe strada. Multe dintre ciorbe sunt pe baza de linte si mazare, iar o caracteristica particulara a acestora este puternicul gust de lamaie. Coriandrul, menta si patrunjelul contribuie la aromatizarea ciorbelor.Verdeturile (khodar) si salatele (salatat) au un rol fundamental in dieta locala. Egiptenii cultiva multe vinete. Un preparat facut din aceste legume este „baba ghanouj“ un piure de vinete prajite si „tahina“ (un condiment pe baza de susan cu gust sarat). Foarte bune sunt si „betingan bel khal wal tom“, vinete prajite condimentate cu ulei aromat cu usturoi si otet. Una dintre salatele traditionale este cea numita „salata arabieth“ ce contine castraveti, rosii, ceapa rosie, condimente, patrunjel, menta, ulei si lamaie.Pestele se numeste „samak“. Se spune ca pestele cel mai bun este cel din orasele de pe coasta, in timp ce pestele din Nil nu este comestibil. Egiptenii au o maniera simpla de a prepara pestele: il frig sau il coc. Supele de peste sunt foarte raspandite. Una dintre retetele cele mai gustoase este „samak tarator“, un peste prajit si apoi acoperit in totalitate cu sos tartar pe baza de suc de lamaie si susan.

Carnea in bucataria egipteana.Carnea a fost considerata mereu un aliment scump in Egipt si este folosita la ocazii speciale, aceasta fiind servita cu garnituri de orez, verdeturi sau cereale. Portiile de carne preparate de egipteni sunt foarte mici. Spre exemplu, o bucata de 200 de grame de carne este folosita pentru servirea a patru persoane. Egiptenii nu consuma carne de porc, carnea de oaie fiind cea mai raspandita. Adevarati specialisti in prepararea fripturilor, egiptenii aleg de fiecare data bucatile cele mai slabe pe care le impaneaza cu verdeturi. Alexandria este faimoasa pentru platoul numit „siman meshwi“, bucati de carne marinate in chimen, coriandru si apoi prajite pe gratar. Pentru preparatele care necesita o prajire mai lunga se foloseste o tigaie de teracota adanca, cu peretii perpendiculari si fara capac, numita „tagen“.
Dulciurile in bucataria egipteanaLa fel ca si carnea, si dulciurile sunt rezervate ocaziilor speciale. Chiar daca pentru multi europeni poate parea un desert mult prea dulce, „baklawa“ este un produs care merita incercat cel putin o data in viata. Acesta este facut din foi foarte subtiri, umplut cu un amestec ce contine multa nuca si imbibat intr-un sirop foarte dulce. Cel mai popular desert in Egipt este cel numit „om Ali“ (mama lui Ali) care a aparut relativ recent si se prepara din smantana si lapte. Pentru a pune punct unei mese cu specific egiptean, nimic nu este mai placut decat o placinta de fructe, aromata cu esenta de trandafiri.
Masa la egipteniIn general masa este servita ca si la noi, insa se intampla de multe ori ca egiptenii, atunci cand sunt intre ei, sa manance fara a-si pune in farfurie, ci intingand cu paine in diferitele platouri asezate in centrul mesei. Nu consuma bauturi alcoolice si beau apa sau o infuzie numita „carcadè“. La sfarsitul mesei este servita cafeaua. Daca aceasta este fara zahar se numeste „ahwua sada“, cu putin zahar, „ahwua mazbut“ si cu foarte mult zahar „ahwua succarziada“.

TURISM

Nu exista o alta tara, care sa ascunda atâtea minuni" - scria Herodot cu 2400 ani în urma. Oricine viziteaza Egiptul gaseste întotdeauna ceva, care sa-l atraga. Marea Rosie ofera oportunitati inedite pentru cei îndragostiti de scufundari si sporturi nautice, iar pentru cei pasionati de arheologie si istorie reprezinta senzatii nepretuite misterele unei civilizatii de 5000 de ani. Aveti ocazia de a vizita vestitele piramide de la Gizeh si Sfinxul, renumitul bazar Khan el Khalili, comorile lui Tutanhamon din Muzeul Egiptean, templele minunate de la Luxor si Karnak, mormintele regale în Theba, muzeul de la Memphis, piramidele din Sahara sau vestigiile romane din Alexandria.
PIRAMIDELE

Sfininxul cu trup de leu strajuieste cele 3 mari piramide de la Giza. Cu peste 4000 de ani in urma trupurile regilor Cheops, Kefren si Mikerinos au fost trasportate pe Nil pentru a fi depuse in marile morminte de unde urmau sa plece in calatoria de dupa moarte.Cea mai mare,mai veche si mai frumoasa dintre piramide este a lui Cheops, cunoscuta ca "Marea Piramida". Pana la sfarsitul secolului 19 a fost cea mai inalta structura din lume (145 m).Dar piramida lui Kefren (fiul si succesorul lui Cheops) face o prima impresie mai puternica. Este construita pe un teren mai inalt iar placile de calcar din varf sunt intacte. Arata mai somptuoasa, chiar daca e mai mica (cu 4 metri).Cea mai mica este a lui Mikerinos dar recupereaza prin templele funerare frumoase.
Ce se poate vedea la Giza
Una dintre cele 3 piramide, muzeul Barcii Solare, Sfinxul si spectacolul de sunet si lumina de la SfinxGiza este de asemenea locul de veci si pentru familia faraonului si inaltii sai demnitari. Regine si curteni sunt ingropati in mastabe si piramide mai mici. Sunt si mormite ale mestesugarilor si inginerilor care au ridicat aceste monumentele colosale.
Piramidele de la Dahshura
Initial, la Dahshur au fost 11 piramide. Dintre acestea mai exista 4 - cele 2 Piramide ale Vechiului Imperiu, Piramida Indoita si Piramida Rosie. Faraonul Sneferu (fondatorul celei de a patra dinasti si tatal lui Kufu) a construit aici prima piramida adevarata - Piramida Rosie.Este un loc linistit unde vei putea sa admiri monumentele in liniste.
Piramidele de la Saqqara
Timpul a acoperit maretele monumente din Memfis dar orasul mortilor a fost excavat din nisipurile desertului - vasta necropola de la Saqqara a fost exhumata.Memfis este la 23 km sud de Cairo, in centrul campiei inundabile a Nilului, pe malul vestic.Memfis a fost fondat in anul 3000 IEN de Menes - figura legendara pe seama caruia se pune unificarea politica a Egiptului. Pe perioada Vechiului Regat si putin dupa acesta, Memfis a fost capitala administrativa a tarii.Cele 11 piramide, nenumaratele mastabe si singuratica manastire coptica se intind pe 7 km lungime si 3500 de ani de civilizatie egipteana. In centru se afla "Piramida in trepte" a regelui Djoser - prima piramida si prima mare structura de piatra din lume. La nord de piramida, intrun "serdab" de piatra odihneste regele insusi.Saqqara include si Serapeum (templu inchinat zeului Serapis), reprezentat de sculptura de calcar a zeului in marime naturala (umana) - originalul este la Muzeul Egiptean din Cairo, si o colectie impresionanta de tauri Apis mumificati in sarcofage de granit imense.

Din cele 11 piramide, regele Teti se poate mandri cu cea mai bine pastrata camera mortuara, cu texte insiruite pe pereti care descriu calatoria sa catre viata de apoi.Peretii mormantului multicameral-labirintic al lui Merkuta sunt acoperiti de picturi splendide infatisand scene din vata de zi cu zi

TEMPLE

Viata in Egiptul antic era guvernata de religie. Genealogia faraonilor incepea cu zeii panteonului egiptean. Faraonii aveau diverse culte si au construit templele opulente care le-au construit au consolidat pozitia politica. Pereti pictati complicat, curti vaste strajuite de colonade, sali hipostile cu coloane imense... templele egiptene stau marturie pentru marele triumf cultural al Egiptului antic.
Templele de la Abu Simbel (Nubia)
Dintre toti faraonii, Ramses II a fost cel mai prolific constructor de monumente si temple. Doua dintre maretele sale temple se afla la Abu Simbel - Marele Templu de la Abu Simbel si "varul" sau mai mic Templul lui Hator. Initial, ambele temple se aflau cu 60 de metri mai jos decat sunt astazi dar au fost repozitionate printr-un amplu program al UNESCO pentru a fi salvate de apele crescande ale lacului Nasser. Templele au fost construite in munte dar au fost taiate si reasamblate.
Templul Reginei Hatsepsut (Teba)
La poalele unui munte semet de calcar din desertul Tebei se afla uimitorul templu terasat al reginei Hatsepsut. Hatsepsut a fost cel mai mare faraon femeie din Egipt si a reusit sa tina la distanta barbati pretendenti la tron timp de peste 20 de ani, timp de pace si prosperitate.Partial incastrat in munte, templul are aproape 40 de metri latime. Colonadele tip fagure de miere preiau liniile si intreruperile naturale ale muntelui. Templul lui Hatsepsut este in principal o extensie a templului lui Mentuhotep II dar mult mai mare. Cele doua temple se imbina atat de bine incat de la departare nu se disting.
Templul din Luxor
Cu toate ca la intrare strajuiesc statuile gemene ale lui Ramses II, Amenhotep III a fost cel care a construit acest templu uluitor.

De-a-lungul anilor, mai multi conducatori ai Egiptului au contribuit la gloria templului din Luxor. De la Tutankamon la Alexander cel Mare.
Templul din Karnak
In perioada puterii tebane acesta era cel mai importat loc religios din tot Egiptul. A fost construit, daramat, reconstruit, marit si decorat de diversi faraoni. Este un complex de sanctuare, obeliscuri si coloane dedicate gloriei faraonilor. Este un loc de o suprafata gigantica - 1.5 km / 800 m. Imposibil de descris, acest monument imens trebuie vazut pentru a crede ca exista.
De la intrare pana la incinta templului lui Amun mergi pe o cale procesionala cu sfincsi cu capete de berbec ce, initial, flancau un canal care lega templul de Nil.
Templul lui Horus (Edfu)
Mult mai nou decat altele temple, este foarte bine pastrat iar informatiile obtinute de la el ne ajuta sa umplem unele goluri in istoria Egiptului. Sanctuarul lui Horus contine altarul de granit care candva adapostea statuia de cult a zeului.
Templul din Amada (Nubia)
Salvat de apele crescande ale lacului Nasser si mutat pe teren mai inalt, templul din amada se poate mandri cu cel mai mai bine pastrat basorelief in stil nubian. Dedicat zeilor noului regat, Amon-Ra si Ra-Hor-Akti, este rezultatul eforturilor lui Tutmes III si a fiului sau Amenhotep II. Ramses II a facut si el restaurari pentru ca templul a suferit pe perioada domniei lui Akenaton.
Alte temple faraonice
Templul lui Dakka (Nubia)
In 15 minute de plimbare prin desert ajungi de la Wadi es-Sebua la Templul din Dakka. Pe vremuri era mai departe, cu 40 km mai departare, spre nord. Este dedicat zeului Thot, zeul intelepciunii iar constructia a durat din perioada domniei faraonului nubian Arkamani pana in secolul 3 IEN in perioada imparatului Augustus. Merita vizitat mai ales pentru coloana de 12 metri inaltime ce ofera o priveliste extraorinara asupra lacului. Maharraqa, cel mai mic templu dintre cele 3, este interesant pentru scara in spirala - o raritate in Egiptul antic.Templul lui Isis (Aswan)De dimensiuni reduse, templul a fost proiectat ca oda pentru Isis si Nil, creatorul tuturor lucrurilor. Legenta povesteste ca Isis a ales sa traiasca pe insula pentru al plange pe Osiris - fratele si sotul sau - omorat de Set. Legenda mai spune ca Isis a gasit inima lui Set pe insula Philae. Constuirea templului si a cladirilor adiacente a avut loc in secolul 1 EN iar cultul zeitei a continuat pana in anul 537 EN cand templul a fost inchis si transformat in biserica.Templul of Hathor (Dendera)Locul respectiv a fost locuit inca "de la inceputul timpurilor" dar templul a fost construit "abia" in secolul 1 EN. construictia a inceput sub domnia lui Ptolemeu IX si a fost terminata de imparatii romani. Templul a fost dedicat lui Hator zeita serbarilor, muzicii si dragostei si a fost absorbit in cultul zeitei Afrodita de catre greci.
Templele de la Kom Ombo
Templul lui Sobek si Haroeris este vizibul de pe Nil si are vedere panormaica asupra fluviului.A fost consturit in perioada Ptolemeica pe o stanca ce iese din nisipuri. Este neobisnuit prin faptul ca de fapt sunt 2 temple - unul inchinat zeului-crocodil Sobek iar celalalt lui Haroeris - zeul cu cap de soim, Horus cel Mare. Ansamblul este proiectat de-a-lungul a 2 axe paralele.
Templul lui Khnum (Esna)
Templul zeului-berbec Khnum a scapat de urgia timpurilor, poate pentru ca a fost ingropat in aluviunile succesive depuse la revarsarea Nilului. Sala hipostila este un exemplu excelent de arhitectura greco-romana.

MUZEE
Cele mai puternice imagini ale Egiptului sunt comorile faraonice si istoria sa milenara ambele gazduite generos in Muzeul Egiptean din Cairo. Dar cu scrieri ce se intaind pana in anul 3100 IEN, perioadele greaca, romana coptica si islamica, fiecare epoca si cultura are nevoie de un muzeu propriu.

Muzeul Egiptean din Cairo
Stand in umbra cladirii moderne a primariei din Cairo, eleganta cladire rosu-coral cu cupola de cupru ofera o imagine blanda. Exteriorul neo-clasic francez nu anunta nimic din fabuloasele comori ce sunt inauntru. Comori si minuni ale antichitatii astepata in liniste in spatele ferestrelor arcuite.

Cand intri in sala principala te intampina statui impozante, de la colosii ai lui Amenhotep III pana la statuia in marime naturala a regelui Djoser. Galeriile de la parter te poarta intr-o calatorie in timp, fiecare incapere este incarcata de splendori ale marelui regat. Paleta veche de 5000 de ani a regelui Narmer este un obiect de importanta majora pentru arta si istorie.

Bogatia culturala a egiptului antic razbate si din multitudinea de artefacte ce dezvaluie maiestria vechilor artizani.

Dar cele mai mari valori le intalnim la etaj. Galeriile dedicate lui Tutankamon gazduiesc peste 1000 de piese inclusiv faimosul sau sarcofag descoperit in Valea Regilor.

Muzeul Egiptean este de neegalat cu cele peste 136 de mii se exponate ale sale, fara a mai mentiona sutele de mii de piese adapostite la subsol. Aceste comori dateaza inca din anul 3100 IEN (inceputurile Egiptului unit). Muzeul este renumit pentru cele mai bune colectii din lume de arta antica egipteana.In 2008 muzeul va fi stramutat intr-o locatie noua, gigantica.

Muzeul de Ceramica Islamica
Palatul printului Amr Ibrahim adaposteste Muzeul de Ceramica Islamica. Palatul este un hibrid arhitectural ce imbina armonios stilurile turc, marocan si andaluz, asezat intre vilele in stil european si conacele din zona Zamalek.Galeriile ce inconjoara salonul central sunt pline de ceramica din perioadele Fatimida, Umayada, Ayyubida, Mamluk si Otomana. Colectiile includ farfurii si vase decorate splendid, vechi lampi cu ulei, plasi si cahle glazurate cu multe detalii. Colectia include exemplare deosebite sin Siria, Persia, Andaluzia, Tunisia si Irak.

Marele Muzeu (Giza)
Langa marile piramide o noua bijuterie arhitecturala asteapta sa se inalte din valurile de nisip. Cu un buget de peste 500 de milioane de dolari noul Muzeu Mare va fi o inovatie tehnologica cu exponate proiectate sa fie interactive ci adecvate erei cibernetice.Cand va fi terminat, muzeul va adaposti cea mai mare colectie de antichitati egiptene din lume, lasand in urma chir si actualul Muzeu Egiptean care are peste 100 de mii de exponate din perioadele copta, islamica, greco-romana si dinastiile faraonice.
Muzeul Greco-Roman (Alexandria)
Datand din secolul 4 IEN si pana in secolul 7 EN, obiectele din muzeul greco-roman marturiseste o lenta dar sigura transformare a penteonurilor egiptean si grec in cultul zeului Serapis. Deschis de Khedive Abbas Helmy II in anii de declin ai secolului 19, muzeul reuneste peste 40 de mii de piese de la monede antice, portrete si statui pana la excavatii arheologice in preajma Alexandriei si a Oazei Fayoum.

Muzeul lui Mohammed Mahmoud Khalil si al sotiei sale (Giza)
Colectii peronale de pictura, sculptura si vase din Europa secolului 19.

Scrierea

Numele de "hieroglifa" pentru scrierea veche provine de la grecescul "hieros" ("sfant") si cuvantul "glyphen" ("a grava, a sclupta"). Acestea impodobesc peretii si tavanele multor monumente ale faraonilor. Ca scriere monumentala, hieroglifele erau scluptate in piatra, pentru inscriptiile de pe peretii templelor si ai mormintelor, sau erau pictate cu pensula, dar ele erau folosite si pentru inscruptiile monumentelor mai mici, precum palatele, statuile etc. In afara de acestea, erau folosite pentru papirusuri. cele mai vechi hieroglife provin de la paleta lui Namer iar cea mai recenta insciptie provine din insula Philae si dateaza din anul 394 d. Hr.

Principiul scrierii cu hieroglife este simplu, dar necesitatea de a exprima o multitudine de cuvinte diferite, abstracte ale unei limbi dezvoltate a facut ca principiul simplu sa se transforme intr- un sistem complicat. Limba egipteana, la fel ca limbile semitice, coteaza doar consoanele. Abia cand sunt folosite, apare si vocalizarea. Astfel, scrierea se bazeaza pe semne cu o consoana, doua consoane si trei consoane. Acest lucru se poate explica prin urmatoarele exemple din limba germana: cu consoana "s" (semn cu o consoana) se pot forma diferite cuvinte, cum ar fi: "es", "so", "aus", "Eis", "sie", "Aas"; din "st" (semn cu doua consoane) se formeaza "Ast", "Obst", "Seite", "ist"; din "bnd" (semn cu trei consoane) se pot forma "Band", "Abend" etc. Desi, in general, pronuntarea corecta a cuvintelor egiptene nu se mai cunoaste, unele forme au putut fi recunoscute, in mod ipotetic, dupa transcrierile semite sau grecesti sau dupa limba copta.

Semnele hieroglifice reprezinta obiecte din natura: oameni si activitatile lor, animale, parti ale corpului omenesc sau animal, plante, cladiri, haine si alte obiecte. Astfel, pentru a scrie cuvantul "picior" ("red"), se desena un picior; pentru "soare" ("ra") se desena un soare: pentru "taur" ("ka") se desena animalul etc. Aceste semne, care au un inteles complet, se numesc "ideograme". Ele pot sa exprime, de asemenea, actiuni: astfel, o femeie ingenunchiata, de sub care se vede capul unui copil, inseamna "a da nastere" ("mesi"); un barbat care sta in fata unui zid inseamna "a construi" ("qed"). O parte poate denumi si intregul: astfel, un barbat ingenuncheat, cu un arc, inseamna "armata" ("mescha").

Dar ideogremele nu puteau exprima toate cuvintele abstracte ale unei limbi. Astfel, semnele nu erau folosite doar pentru intelesul lor, ci si pentru valoarea lor sonora, insa acest lucru a avut ca rezultat pierderea sensului initial al semnului. De exemplu, esichierul (reprezentat printr-un dreptunghi cu dungi verticale deasupra, care seamana cu o grebla) are valoarea sonora a grupului "mn" , desi cuvantul pentru "esichier" se citeste "senet" ("pe") si litera "p"; "gura"("ra"), seprezinta litera "r"; coarnele sunt "wp"; fata "hr", scarabeul reprezinta sunetele "chrp" (ch = un sunet); o silueta care sta jos cu un bici in mana (ideograma ce inseamna "distins") reprezinta sunetul "schps" (sch = o consoana). Asadar, fiecare cuvant compus din fonograme devine un rebus sau mai curand o ghicitoare de silabe, pentru ca abia la sfarsit ai un "intreg". De exemplu, cuvantul "brat"("remen") se scrie cu o gura "r" si esichierul "mn". pentru ca fonetizarea sa fie clara, acestor doua semne li se adauga inca un "n", reprezentat printr-o linie serpuita, ceea ce se numeste "complement fonetic", si "intregul", adica bratul desenat, adaugat la sfarsit este "determinativul". Deoarece fonogramele reprezinta doar consoane, de aici dcheletul cuvantului, determinativele au importanta cea mai mare, pentru a deosebi omofonele.

Hieroglifele se scriu de sus in jos, in coloane, sau orizontal, de la stanga la dreapta sau de la drepta la stanga. impartirea semnelor permite vizualizarea direcriei de scriere de la prima vedere, pentru ca animalele se persoanele privesc in directia in care trebuie citit textul. Cel mai important este faptul ca faraonii numeau scrierea lor "medu neter", care inseamna nici mai mult, nici mai putin "semnele zeilor". Fiecare litera avea propria taina, iar limba avea un scop dublu - ce de altfel toate limbile sfinte din Antichitate. De exemplu, litera hieroglifica "r" era scrisa si intr-o forma de lentila a gurii (Ra) pe jumatate deschise, semn prin care deschizatura superioara a corpului, care are legatura prin doua canale cu plamanii si stomacul, era simbolizata ca "intrare". Din contra, numele zeului Ptah era scris folosind valorile fonetice. astfel, "p" era reprezentat prin cer, "t" - ca pamant, si "h" - ca o fiinta cu bratele ridicate. Comform teologiei memfitice, Path a despartit o data, in vremurile intunecate, cerul de pamant, si reprezenta, in acelasi timp, legatura personificata a "cerestului".

Religia Egiptului antic

Datorita conditiilor prielnice, popoarele Orientului antic, indeosebi cele din Egipt si Mesopotamia, au pornit inaintea altor popoare pe calea dezvoltarii societatii impartite in clase si crearii marilor civilizatii (monumentele lor cele mai vechi dateaza din mileniul al IV-lea i.e.n.).

CELE MAI VECHI CULTE LOCALE SI VESTIGIILE TOTEMISMULUI

Cea mai veche forma a religiei Egiptului a fost cultul zeitatilor locale protectoare ale nomelor.Nomele erau, neindoielnic, ramasite ale vechilor triburi unificate la sfarsitul celui de-al IV-lea mileniu i.e.n. sub autoritatea unica a regelui.

Fiecare noma adora animalul sau sacru, care, intr-un fel sau altul, era legat de zeul local; acesta din urma era adesea intruchipat fie sub forma acestui animal, fie in chip mixt, zooantropomorf.

Astfel, in noma cea mai sudica, Elefantina, se venera berbecul, in Dendera - vaca, in Sint - sacalul, in Hermopolis - ibisul si pavianul, in oaza Fayum - crocodilul, in Bubastis - pisica.Drept protectoare a Nechen-ului, de unde a inceput unificarea Egiptului de Jos, era considerata zeita uliu, iar in Hebeb-ul invecinat era adorat nufarul. Cel mai vechi centru al unificarii Egiptului de Sus - Buto - venera sarpele sacru, iar comunitatea vecina Pe - albina. Hieroglifele care infatisau ultimele patru fiinte au devenit ulterior simbolul Egiptului unificat.

CULTELE AGRICOLE

Figura centrala a religiei populare agricole a fost fara indoiala, Osiris. Figura lui Osiris este extrem de complexa.Fiind initial zeul protector local al orasului Busiris (Djedu) din Delta, era in acelasi timp strans legat de cultul fertilitatii.

Osiris era prezentat permanent cu atribute vegetale : cu un lotus, inconjurat de vita de vie, etc.

Populatia Egiptului serba anual moartea si invierea lui Osiris. Cultul lui Osiris era strans legat de cel al lui Isis, zeitate care la originea ei fusese tot locala si care a devenit ulterior cea mai populara zeita a fertilitatii din Egipt. In epoca elenistica si romana, cultul lui Isis s-a raspandit larg in toata regiunea Mediteranei, concurand intr-o vreme cu crestinismul.

In centru cultului oficial se afla figura zeului Soarelui - la inceput Ra, iar apoi Amon din Teba, ingemanat cu el. Cultul Soarelui constituia elementul principal al religiei statale a Egiptului.

ZEIFICAREA IMPARATULUI

Incepand din perioada celei de-a 5-a dinastii , faraonul a fost considerat fiu al zeului Soarelui, Ra.

Credinta ca faraonul este fiu de zeu, un zeu viu, a dominat intreaga istorie politica a Egiptului.Zeificarea faraonilor era, in mainile claselor dominante, unul din cele mai puternice instrumente de inabusire a protestului maselor populare asuprite.

CULTUL FUNERAR

Necropolele epocii predinastice (adica anterioare societatii impartite in clase) din Egipt nu se disting prin nimic deosebit de monumentele analogice din alte tari: mortii erau ingropati ghemuiti in mici gropi ovale, cu un inventar sarac.

Incepand inca din perioada primelor dinastii, ritualul funerar se schimba simtitor, in primul rand pentru faraoni. Trupul faraonului mort incepe sa fie supus operatiei complexe a imbalsamarii si transformat in mumie. Ulterior au fost supuse mumificarii si trupurile rudelor faraonului, demnitarilor, iar mai tarziu si ale oamenilor din patura sociala de mijloc.

Mumiile suveranilor din epoca regatului vechi au fost conservate in piramide special construite.

Inca din cea mai veche epoca s-a format la egipteni si conceptia unor zeitati speciale, protectori ai mortilor. In perioada regatului vechi apar pe primul plan ca protectori ai mortilor doua zeitati de figurile carora este legat inca de atunci cultul funerar: zeul Soarelui, Ra si zeul vegetatiei Osiris, mort si inviat.

RASCOALA SCLAVILOR SI A SARACILOR DIN ANUL 1750 i.e.n.

Este prima rascoala cunoscuta in istorie.In inscriptiile de pe monumente si pe papirus sant pomenite adesea formele de nemultumire, rascoale si alte razvratiri ale sclavilor, mestesugarilor saraci, ale taranilor asupriti.
Una din cele mai puternice rascoale a avut loc prin anul 1750 i.e.n. Din descrierea facuta de unul din reprezentantii stapanilor de sclavi se vede mania mare a rasculatilor, spaima si ura asupritilor. El arata cum raculatii au ocupat capitala, au patruns in palate, au ars listele cu impozite,au alungat pe aristocrati si chiar pe faraon , pe unii i-au ucis. Dar, nefiind pregatiti, nestiind ce sa faca dupa ce i-au izgonit pe stapani, iar forta de aparare a acestora fiind superioara, rasculatii au fost infranti.

FELUL DE VIATA AL VECHILOR EGIPTENI

Felul de viata al vechilor egipteni oglindeste impartirea societatii in clase.Viata aristocratiei, stapana de pamanturi si sclavi, era cu totul deosebita de a taranilor, mestesugarilor si a sclavilor.
Aristocratii traiau in lux.Cand nu plecau in razboaie se ocupau cu vanatoarea si pescuitul.Participau la slujbele religioase.Erau imbracati in haine scumpe si impodobiti cu bijuterii (atat femeile cat si barbatii). Numai ei aveau cai si formau armata de elita a Egiptului.

Organizau ospete cu programe artistice bogate, recitari de imnuri, povestiri si legende, dansuri si cantece (din harpa sau flaut).Aristocratele egiptene erau socotite cele mai elegante femei din acel timp.Aveau rochii lungi, din stofe fine, isi ondulau parul sau purtau peruci, isi vopseau unghiile si pleoapele, foloseau parfumuri si uleiuri, mergeau insotite de sclavi, caini sau maimute dresate.

Faraonul era incoronat cu mare pompa, primea sceptrul si biciul - semnele puterii - si coroana. Astfel devenea stapanul unic al tarii, cel care primea ordinele zeilor si le transmitea supusilor.El traia intr-un palat mare si luxos impodobit.La ceremonii statea pe un tron lucrat din lemn scump, incrustat cu aur, fildes si pietre pretioase si era imbracat in haine de stofa scumpa, impodobit cu bratari, cercei si inele.Oficia slujbele religioase, cu mare fast, in temple uriase.In fata lui, toti supusii, chiar si dregatorii se prosternau.

Preotii egipteni, puternici si temuti, erau imbracati in alb si aveau capul si barba rase.Marii dregatori si negustorii bogati aveau slugi, paznici, scribi. Calatoreau in tinuturi indepartate, de unde aduceau mai ales lucruri scumpe, obiecte de lux si animale care nu se gaseau in Egipt (struti, caini d vanatoare, maimute).

Taranii si mestesugarii egipteni puratu pe umerii lor povara muncilor grele si a razboaielor indelungate. Erau imbracati simplu, se hraneau putin ( legume, paine, bere) si locuiau in case mici, facute din caramizi de pamant amestecat cu paie tocate si arse la soare.

Scalvii, indeosebi cei care lucrau la construirea templelor si mormintelor, aveau situatia cea mai grea. Munceau dezbracati sub soarele arzator, sub amneintarea biciului si prost hraniti.Ei se ridicau la lupta impreuna cu taranii si mestesugarii.

Egiptenii vechi, se inchinau la mai multi zei, erau politeisti.

Cei mai importanti zei erau: Osiris, zeul fertilitatii (care a devenit si zeu al mortilor) si sotia sa Isis. Nilul, soarele erau zeificate.Potrivit credintei in nemurire, dupa moarte, trupul omului trebuia pastrat, caci sufletul se ridica la cer si, dupa judecata lui Osiris, se reintorcea in trup sau in statuia reprezentand pe mort si astfel traia in vesnicie.

Asezare.Cnducatori si moduri de aparare.Razboaie

Cu mii de ani in urma,triburile din valea Nlului s-au unit formand doua state:Egiptul de Sus (pe valea de mijoc a Niului)si Egiptul de jos (in Delta).Dupa traditie,Menes ar fi unit Egiptul de Sus cu cel de Jos proclamandu-se faraon.
Unirea celor doua state era necesara pentru a se organiza mai bine marile lucrari agricole, constructiilemonumentale si pentru a se tine piept atacurilor triburilor si statelor straine.Statul egiptean era un stat sclavagist,fiind condus de stapanii de pamanturi si de sclavi. In fruntea statului se afla faraonul (cel din casa mare).Acesta avea putere nelimitata asupra supusilor si conducea dupa vointa sa.El era ajutat la conducere de preoti, militari, functionari, scribi.
Pe la jumatatea mileniului al III-lea i.e.n., Egiptul a cunoscut o epoca de mare inflorire.Capitala statului Memfis a devenit un oras impunator, impodobit cu constructii,temple,palate si gradini marete.
Pentru apararea si intarirea puterii faraonului si a clasei conducatoare a fost organizata si marita armata, iar religia a capatat o importanta deosebita.Cu ajutorul lor erau inabusite murmurele (cum spun documentele vremii) si razvratite asupritilor.Granitele statului au fost largite spre sud si nord-est, unde se gaseau aur si arama.
Regatul egiptean a atins culmea puterii, devenind un adevarat imperiu, in timpul faraonilor cuceritori Tutmes al III-lea (sec. al XV i.e.n.)si Ramses al II-lea (sec.al XIII-lea i.e.n.).Capitala a fost mutata la Teba (unde sant astazi locatiile Luxor si Karnak).Dupa ce au asigurat linistea interna si au organizat armata, inzastrand-o cu arme noi ( sabii, lanci lungi si care de lupta ), acesti faraoni au inteprins mari si sangeroase expeditii in Palestina, Fenicia si Siria,ajungand la izvoarele eufratului. Cucerind aceste tari le-au supus la biruri grele, le-au jefuit fara mila si au dus multi prizonieri in Egipt, transformandu-i in sclavi.

Razboaiele, rascoalele interne si dezbinarile dintre faraoni si preotime au slabit statul, care a intrat intr-o lunga perioada de decadere. El si-a pierdut independenta (525i.e.n.) fiind pe rand cucerit de alte state sclavagiste.

Ramses al II-lea .
Statuie colosala din templul de la Luxor(Teba).